refucir

refucir

lat refulcire ‘apuntalar’

  1. v t

    Dobrar cara a arriba a parte inferior  dunha peza de roupa ou as mangas.

  2. v t

    Dobrar a alguén a parte inferior dunha peza de roupa ou as mangas.

  3. v pron

    Dobrar alguén a parte inferior dunha peza de roupa ou as mangas.

Sinónimos

Citas

  • Refúceme o pantalón que eu teño as mans ocupadas
  • Refucín a camisa para non ensuciar os puños
  • Refuciuse para saltar por riba da fogueira
Conxugar
VERBO refucir
Forma verbal: Infinitivo

Indicativo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refuzo
refuces
refuce
refucimos
refucides
refucen
Pretérito imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucía
refucías
refucía
refuciamos
refuciades
refucían
Pretérito perfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucín
refuciches
refuciu
refucimos
refucistes
refuciron
Pretérito pluscuamperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucira
refuciras
refucira
refuciramos
refucirades
refuciran
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucirei
refucirás
refucirá
refuciremos
refuciredes
refucirán
Condicional Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refuciría
refucirías
refuciría
refuciriamos
refuciriades
refucirían

Subxuntivo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refuza
refuzas
refuza
refuzamos
refuzades
refuzan
Imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucise
refucises
refucise
refucisemos
refucisedes
refucisen
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucir
refucires
refucir
refucirmos
refucirdes
refuciren

Imperativo

Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
-
refuce
-
-
refucide
-

Formas nominais

Infinitivo conxugado Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
refucir
refucires
refucir
refucirmos
refucirdes
refuciren
Xerundio refucindo
Participio refucido
refucida
refucidos
refucidas