aburrir

aburrir

lat abhorrēre lat ab- ‘intensidade’ + horrēre ‘ter aversión a algo, sentir horror’

  1. v t

    Causar tedio a alguén.

  2. v t

    Ter ou coller aversión por algo ou alguén.

  3. v pron

    Sentirse aburrido.

Sinónimos

Antónimos

Citas

  • A poesía abúrreo moitísimo, prefire as novelas
  • A xente está tan desmotivada que na actualidade xa a aburre a inxustiza e a falla de interese por non buscar solucións aos problemas
  • Hoxe a xente aburriuse no fútbol
Conxugar
VERBO aburrir
Forma verbal: Infinitivo

Indicativo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburro
aburres
aburre
aburrimos
aburrides
aburren
Pretérito imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburría
aburrías
aburría
aburriamos
aburriades
aburrían
Pretérito perfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrín
aburriches
aburriu
aburrimos
aburristes
aburriron
Pretérito pluscuamperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrira
aburriras
aburrira
aburriramos
aburrirades
aburriran
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrirei
aburrirás
aburrirá
aburriremos
aburriredes
aburrirán
Condicional Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburriría
aburrirías
aburriría
aburririamos
aburririades
aburrirían

Subxuntivo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburra
aburras
aburra
aburramos
aburrades
aburran
Imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrise
aburrises
aburrise
aburrisemos
aburrisedes
aburrisen
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrir
aburrires
aburrir
aburrirmos
aburrirdes
aburriren

Imperativo

Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
-
aburre
-
-
aburride
-

Formas nominais

Infinitivo conxugado Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
aburrir
aburrires
aburrir
aburrirmos
aburrirdes
aburriren
Xerundio aburrindo
Participio aburrido
aburrida
aburridos
aburridas