aturrar

  1. v i Chamar por alguén en voz moi alta. Ex: Aturrou polo fillo para que viñese a comer, Por máis que aturramos por el no monte, non nos oíu.

Sinónimos

Confrontacións

Citas

  • Aturrou polo fillo para que viñese a comer, Por máis que aturramos por el no monte, non nos oíu.

Palabras veciñas

Verbo: aturrar
Forma verbal: Infinitivo

Indicativo

Presente

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturro

aturras

aturra

aturramos

aturrades

aturran

Copretérito

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturraba

aturrabas

aturraba

aturrabamos

aturrabades

aturraban

Pretérito

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrei

aturraches

aturrou

aturramos

aturrastes

aturraron

Antepretérito

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrara

aturraras

aturrara

aturraramos

aturrarades

aturraran

Futuro

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrarei

aturrarás

aturrará

aturraremos

aturraredes

aturrarán

Pospretérito

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturraría

aturrarías

aturraría

aturrariamos

aturrariades

aturrarían

Subxuntivo

Presente

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturre

aturres

aturre

aturremos

aturredes

aturren

Imperfecto

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrase

aturrases

aturrase

aturrasemos

aturrasedes

aturrasen

Futuro

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrar

aturrares

aturrar

aturrarmos

aturrardes

aturraren

Imperativo

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

-

aturra

-

-

aturrade

-

Formas nominais

Infinitivo conxugado

Eu

Ti

El/Ela

Nós

Vós

Eles/Elas

aturrar

aturrares

aturrar

aturrarmos

aturrardes

aturraren

Xerundio

aturrando

Participio

aturrado

aturrada

aturrados

aturradas