arrincar

arrincar
v t, i

arrancar.

Conjugar
VERBO arrincar
Forma verbal: Infinitivo

Indicativo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrinco
arrincas
arrinca
arrincamos
arrincades
arrincan
Pretérito imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincaba
arrincabas
arrincaba
arrincabamos
arrincabades
arrincaban
Pretérito perfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrinquei
arrincaches
arrincou
arrincamos
arrincastes
arrincaron
Pretérito pluscuamperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincara
arrincaras
arrincara
arrincaramos
arrincarades
arrincaran
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincarei
arrincarás
arrincará
arrincaremos
arrincaredes
arrincarán
Condicional Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincaría
arrincarías
arrincaría
arrincariamos
arrincariades
arrincarían

Subxuntivo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrinque
arrinques
arrinque
arrinquemos
arrinquedes
arrinquen
Imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincase
arrincases
arrincase
arrincasemos
arrincasedes
arrincasen
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincar
arrincares
arrincar
arrincarmos
arrincardes
arrincaren

Imperativo

Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
-
arrinca
-
-
arrincade
-

Formas nominais

Infinitivo conxugado Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
arrincar
arrincares
arrincar
arrincarmos
arrincardes
arrincaren
Xerundio arrincando
Participio arrincado
arrincada
arrincados
arrincadas