rebrincar

rebrincar
v i

rebuldar.

Conjugar
VERBO rebrincar
Forma verbal: Infinitivo

Indicativo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrinco
rebrincas
rebrinca
rebrincamos
rebrincades
rebrincan
Pretérito imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincaba
rebrincabas
rebrincaba
rebrincabamos
rebrincabades
rebrincaban
Pretérito perfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrinquei
rebrincaches
rebrincou
rebrincamos
rebrincastes
rebrincaron
Pretérito pluscuamperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincara
rebrincaras
rebrincara
rebrincaramos
rebrincarades
rebrincaran
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincarei
rebrincarás
rebrincará
rebrincaremos
rebrincaredes
rebrincarán
Condicional Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincaría
rebrincarías
rebrincaría
rebrincariamos
rebrincariades
rebrincarían

Subxuntivo

Presente Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrinque
rebrinques
rebrinque
rebrinquemos
rebrinquedes
rebrinquen
Imperfecto Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincase
rebrincases
rebrincase
rebrincasemos
rebrincasedes
rebrincasen
Futuro Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincar
rebrincares
rebrincar
rebrincarmos
rebrincardes
rebrincaren

Imperativo

Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
-
rebrinca
-
-
rebrincade
-

Formas nominais

Infinitivo conxugado Eu
Ti
El/Ela
Nos
Vos
Eles
rebrincar
rebrincares
rebrincar
rebrincarmos
rebrincardes
rebrincaren
Xerundio rebrincando
Participio rebrincado
rebrincada
rebrincados
rebrincadas